Istoria lumanarilor

Istoria lumanarilor

Istoria lumanarilor

20.03.2019

Lumanarile au fost folosite pentru a ne lumina sarbatorile de peste 5000 de ani, dar se stiu putine detalii despre originea lor.
Primele instrumente similare cu lumanarile au fost dezvoltate de Egiptenii Antici, care au folosit “lanterne” sau torte facute prin inmuierea unui miez de stuf in grasime animala topita. Cu toate acestea, tortele nu aveau fitil ca o adevarata lumanare.


PRIMELE LUMANARI
Romanii sunt creditati ca au dezvoltat primele lumanari prin scufundarea repetata a papirusului laminat in seu topit sau ceara de albine. Lumanarile rezultate au fost folosite pentru a le lumina casele, pentru a ajuta calatorii noaptea si in ceremoniile religioase.
Istoricii au descoperit dovezi ca multe alte civilizatii timpurii au utilizat lumanari realizate din ceara facuta din plantele si insectele disponibile. 
In China, lumanarile timpurii se spune ca au fost turnate in tuburi de hartie de orez. Ceara provenea de la o insecta indigena si se combina cu seminte. 
In Japonia, lumanarile erau facute din ceara extrasa din nuci, iar in India, ceara se facea prin fierberea fructelor de scortisoara.
Este de asemenea cunoscut faptul ca lumanarile au jucat un rol important in ceremoniile religioase timpurii. Hanukkah, Festivalul Evreiesc al Luminilor care se concentreaza pe aprinderea lumanarilor, dateaza din anul 165 i.Hr. 
Exista mai multe referinte biblice legate de lumanari, iar imparatul Constantin se spune ca a cerut folosirea lumanarilor in timpul unei slujbe de Pasti din secolul al IV-lea.


EVUL MEDIU
Majoritatea culturilor vestice timpurii s-au bazat in primul rand pe lumanari realizate din grasimi animale (seu). O imbunatatire majora a venit in Evul Mediu, cand lumanarile din ceara de albine au fost introduse in Europa. Spre deosebire de seul de origine animala, ceara de albine ardea pur si curat, fara a produce o flacara neagra, care sa afume incaperea. Ceara de albine are de asemenea, un miros placut si dulce, mai degraba decat mirosul greu de seu. Lumanarile din ceara de albine au fost utilizate pe scara larga pentru ceremoniile bisericesti, dar deoarece erau scumpe, putini isi puteau permite sa le foloseasca acasa.
Lumanarile de seu erau deja obisnuite pentru europeni, iar pana in secolul al XIII-lea, productia de lumanari devenise o adevarata meserie in Anglia si Franta. 

 

EPOCA COLONIALA
Femeile au oferit prima contributie la imbunatatirea lumanarilor, cand au descoperit ca fierberea fructelor de culoare verde cenusie a tufisurilor de Myrica (Bayberry) a produs o ceara dulce-mirositoare cu ardere curata. Cu toate acestea, procedeul era extrem de dificil, iar popularitatea lumanarilor de bayberry sa diminuat rapid.
Cresterea industriei de vanatoare de balene de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, a adus prima schimbare majora in productia de lumanari din Evul Mediu. Grasimea de balena, ca si ceara de albine, nu producea niciun miros respingator si degaja lumina semnificativ mai stralucitoare. De asemenea, fata de seu sau ceara de albine, aceste lumanari nu se inmuiau in caldura verii. 


AVANSAREA TEHNOLOGIEI IN SEC XIX
Evolutiile majore care au influentat aparitia lumanarilor contemporane au avut loc in secolul al XIX-lea. In anii 1820, chimistul francez Michel Eugene Chevreul a descoperit tehnica de extractie a acidului stearic din acizii grasi proveniti de la animale. Acest lucru a dus la dezvoltarea cerii de stearina, care a fost durabila si cu ardere curata. Lumanarile de stearina raman populare chiar si astazi in Europa.
In 1834, inventatorul Joseph Morgan a ajutat la dezvoltarea industriei lumanarilor moderne prin inventarea unei masini care sa permita producerea continua a lumanarilor modelate. Masina folosea un cilindru cu un piston mobil care scotea lumanarile pe masura ce acestea se solidificau. Odata cu introducerea productiei mecanizate, lumanarile au devenit o marfa usor accesibila pentru toata lumea.
Ceara de parafina a fost introdusa in anii 1850, dupa ce chimistii au invatat cum sa separe eficient substanta ceara naturala din petrol si sa o rafineze. Inodora si cu o nuanta alb-albastruie, parafina a fost o adevarata inovatie pentru lumanari, deoarece arderea este curata si mult mai economica. 
Singurul sau dezavantaj a fost un punct de topire scazut. Acest lucru a fost in curand eliminat, prin adaugarea acidului stearic, care a devenit disponibil pe scara larga. 
Insa, odata cu introducerea becului in 1879, productia de lumanari a inceput sa scada.

 

SECOLUL XX
Lumanarile s-au bucurat de o popularitate reinnoita in prima jumatate a secolului al XX-lea, cand cresterea industriei uleiului si industriei de carne din S.U.A. a adus o crestere a produselor secundare devenite ingredientele de baza ale lumanarilor - parafina si acidul stearic.
Popularitatea lumanarilor a ramas constanta pana in mijlocul anilor 1980, cand interesul pentru lumanari ca obiecte decorative si cadouri a inceput sa creasca in mod semnificativ. Lumanarile erau dintr-o data disponibile intr-o gama larga de dimensiuni, forme si culori, iar interesul consumatorilor pentru lumanari parfumate a inceput sa creasca.
Anii 1990 au inregistrat o crestere fara precedent in popularitatea lumanarilor si pentru prima data in mai mult de un secol, s-au dezvoltat noi tipuri de ceara. In S.U.A., chimistii agricoli au inceput sa dezvolte ceara de soia, o ceara mai eficienta si cu ardere mai lenta decat parafina. Pe cealalta parte a globului, s-au depus eforturi pentru a dezvolta ceara de palmier care esste si astazi folosita in lumanari.


LUMANARILE DE ASTAZI
Lumanarile au parcurs un drum lung de la utilizarea lor initiala pana in zilele noastre. Desi nu mai sunt sursa majora de lumina a omului, ele continua sa creasca in popularitate si utilizare. Astazi, lumanarile simbolizeaza celebrarea, marcheaza o poveste, linistesc simturile, definesc o ceremonie si decoreaza casa sau biroul tau. In concluzie, stralucirea lor calda aduce bucurie si relaxare.